Curajul de a fi un parinte imperfect de Sandra O’Conner este o carte de parenting putin diferita fata de ceea ce am tot vazut si vedem ca se citeste din acest domeniu. Da, parentingul este si va fi intotdeauna cu focusul pe copii. Dar nu strica, din cand in cand, sa privim problema si dintr-o alta perspectiva: aceea a parintilor, care sunt si ei oameni, inainte de toate.

Despre toate acestea vom discuta in randurile urmatoare. A, si daca tot ati ajuns aici, la noi…sa va dam si un pont. Va puteti lua cartea chiar acum, la un pret destul de bun de aici, din aceasta librarie online. Puteti chiar sa aveti si transport gratuit. Insa, depinde de cand cititi acest articol si ce oferte sunt atunci. Gata, sa revenim insa la carte…

Curajul de a fi un parinte imperfect de Sandra O’Conner Rezumat

Daca v-am intreba acum pe voi, parintii, cum vreti sa fie copilul vostru din perfect si imperfect, stim cu totii care ar fi raspunsul. Toti vrem ca ai nostri sa fie perfecti, sa duca o viata fara greseli si asa mai departe. Insa, este oare posibil? Si, inainte de toate, trebuie noi ca parinti sa fim perfecti, ca sa se poata transmite la pustii nostri? Unii ar putea spune ca da. Si ar putea sa adauge, desigur, si ca trebuie (cu accent) sa fim perfecti. Altfel nici nu ar trebui sa fim parinti. Ceea ce este gresit.

Aceasta idee preconceputa poate sa fie tare daunatoare. Pentru ca in loc sa fim noi insine autentici si sa le insuflam aceleasi valori frumoase si prichindeilor, noi ar trebui sa alergam dupa ceva ce poate sa nici nu existe. Cate persoane perfecte stiti? Prea putine. Si poate nici acelea pe care le-ati nominalizat, nu sunt, de fapt, perfecte. Atunci, de unde pana unde aceasta presiune a unora ca trebuie sa fii un parinte perfect?

Pas cu pas

Ati mai auzit vreodata de ideea ca parintii cresc odata cu copiii lor? Daca nu, in cartea Curajul de a fi un parinte imperfect de Sandra O’Conne aflam ca ea este cat se poate adevarata, pentru ca, dupa cum v-am spus, niciun parinte nu poate sa fie perfect. Sa fie foarte bun in munca sa de a-si creste copilul da. Insa nu intotdeauna de la inceput. Pentru ca, vedeti voi, a fi parinte este ca un soi de meserie noua care e tare solicitanta.

Si daca sunteti si la primul copil, cu atat mai mult veti vedea ca veti porni si voi la drum odata cu bebelusul si veti creste impreuna, in ritmul vostru propriu. Ati putea insa sa credeti ca de la al 2-lea copil va fi super usor. Da si nu, caci fiecare copil in parte este diferit. Asa ca si pasii pe care ii veti face de la 0, de cand se naste, vor fi destul de diferiti.

O relatie armonioasa se construieste in timp

Orice parinte isi doreste sa aiba o relatie cat se poate de armonioasa cu copilul sau cu copiii. Dar stim cu totii ca, pe parcurs, pot aparea diverse drame, diverse conflicte. Acestea pot altera increderea pe care copiii o au in parintii lor. Dar nu va faceti griji. Aceste lucruri sunt normale intr-o relatie parinte-copil. Ce conteaza insa e cum reactionam noi la ele. Si detalii despre aceste lucruri vom afla in cartea doamnei Sandra, desigur. Daca totusi vreti sa aveti o intelegere deplina, v-am recomanda si cartea Cum sa ne pastram copiii aproape, in completarea acesteia.

Din carte, vedem cum ar trebui sa reactionam atunci cand lucrurile inceteaza sa mai fie alcatuite doar din lapte si din miere, cum se spune. Pentru ca de atunci incepe sa invatam cu adevarat. Vedem ce a cauzat suprarile, gasim rapid solutii si ne intoarcem la a fi cei mai tari parinti. Dupa cum va spuneam si intr-un alt articol unde am vorbit de o carte de parenting, lucrurile s-au schimbat foarte mult…

Comunicarea este cheia, dupa cum aflam si din Curajul de a fi un parinte imperfect de Sandra O’Conner

Daca pe vremea cand parintii nostri erau in postura in care suntem noi acum, cu niste copii mici pe cap, nu existau atatea sfaturi in stanga si in dreapta, acum situatia s-a schimbat. Avem unde sa intrebam, avem unde sa vedem, si de unde sa ne luam bazele. Insa un lucru pe care il putem schimba fara sa trebuiasca sa ne uitam in stanga si in dreapta sa vedem daca e bine este cum comunicam. Si daca si comunicam, inainte de toate, sa stiti.

Pentru ca in vremurile acelea, comunicarea nu prea exista. Si asa apareau problemele intre parinti si copii, din cauza unor conflicte interioare. Acum insa, noi trebuie sa invatam ca este bine sa discutam cu copilul nostru. Sa comunicam si sa vrem sa il facem sa comunice cu noi ori de cate ori simte nevoia. Astfel, ne vom transforma in niste prieteni de nadejde, nu in niste persoane in care nu pot avea incredere.

Nu e totul perfect

Dupa cum i-o spune si titlul, cartea Curajul de a fi un parinte imperfect de Sandra O’Conner se adreseaza tuturor parintilor care vor sa incerce. Si tuturor celor care stiu sau vor sa afle ca este ok sa nu fii perfect, ca prin unele seriale, filme sau carti. Meseria de parinte e cu suisuri si coborasuri. Uneori te pricepi. A 2-a zi te poti trezi insa ca nu mai intelegi nimic din ce s-a intamplat. Este normal. In acelasi timp, poate ca unii parinti se descurca mai bine cu copiii lor. Sau nu au unele dintre problemele pe care le vedem noi la ai nostri. Din nou, este normal.

Nu toata lumea este la fel. Ar fi tare plictisitor daca am fi toti trasi la indigo, nu-i asa? Calatoria unui parinte e presarata la fiecare pas cu noutati si cu particularitati. Asa ca daca vedeti ceva la copilul vostru ce altii nu stiu sa faca, bucurati-va. Si daca vedeti ca are diverse greutati, luptati sa si le infranga. Aici ne incheiem si noi articolul in care am vorbit despre aceasta carte. Daca o considerati utila, puteti spune si altora de ea.