Seria de carti Jocurile Foamei de Suzanne Collins – Recenzie literara

Seria de carti Jocurile Foamei de Suzanne Collins este una dintre cele mai populare produse din sfera literara. Cu un univers puternic inradacinat in mintea cititorilor si cu personaje construite pas cu pas, ce ajung sa iti fie apropiate dupa cateva zeci de pagini, doamna Collins, autoarea, reuseste sa transforme lucrarile sale in niste adevarate opere de arta. Astazi, in cadrul acestui articol, vom discuta despre fiecare roman in parte. Jocurile Foamei sunt cuprinse in 3 volume. Desigur, intre timp, a mai aparut si un prequel intitulat Balada Serpilor si a Pasarilor Cantatoare. Dar despre aceasta vom discuta in alt articol, cel mai probabil. Intre timp, haideti sa vedem despre ce este vorba in aceste carti. Si totusi, daca sunteti pe graba, va putem spune ca puteti gasi intreaga serie + prequelul, la un super pret, aici, pe acest site.
Jocurile Foamei Volumul 1 Rezumat: O aventura uluitoare

Tin minte si acum ca am pus mana pe Jocurile Foamei Volumul 1 in urma unui concurs. Nu mai stiu exact cine a fost organizatorul. Ce stiu insa e ca mi-a placut foarte mult numele protagonistei, respectiv Katniss Everdeen. Nu ma intrebati de ce. Dupa, mi-a placut si mai mult felul ei de a fi, insa mai multe despre toate acestea, pe parcurs. Ce trebuie sa stiti din start e ca intreaga serie de carti Jocurile Foamei de Suzanne Collins e o lupta pentru supravietuire. Asa se poate rezuma in doar cateva cuvinte intregul continut. Niste suflete nevinovate sunt prinse in mrejele unora care vor sa se distreze pe durerea lor. Asa ca ii lasa sa se lupte unii cu altii, stiind ca la final putini vor reusi sa ajunga la final.
DIn punct de vedere al intinderii geografice a universului din Jocurile Foamei, putem sa spunem ca acesta este pe locul unde, candva, demult, exista America de Nord. Insa acum taramul ce se regaseste aici poarta numele de Panem, alcatuit din 12 districte. Ce reprezinta Jocurile Foamei, concursul in jurul caruia se scriu peripetiile protagonistilor? Ei bine, ele sunt orice altceva decat niste jocuri, per se. Adica, atunci cand auzi cuvantul joc, te gandesti la ceva distractiv, care te poate destinde usor dupa o zi grea, de exemplu. Insa Jocurile Foamei din seria de Suzanne Collins n-au nicio treaba cu distractia. Poate doar cu durerea.
Luati de langa familii ca sa joace
An de an, din fiecare district al Panemului, sunt alesi 2 jucatori. Ei sunt aruncati intr-o asa-zisa arena, de unde, v-ati dat seama, doar unii vor putea supravietui. In anul in care incep aventurile, dintr-un anumit district sunt alesi un tanar pe nume Peeta si o fetita pe nume Prim. Aceasta din urma e surioara protagonistei. Katniss nu are de gand sa accepte participarea ei la jocuri. E un copilas, asa ca sigur nu ar avea nicio sansa impotriva celorlalti. De aceea, ea isi ia inima in dinti si se ofera voluntara. Astfel, ea va fi noua jucatoare, in locul lui Prim.
Cel cu care teoretic va trebui sa faca echipa pana la un punct, adica Peeta, surprinzator sau nu o stie cat de cat pe Katniss. Dar va afla pe pielea lui cine este ea cu adevarat, atunci cand va fi pusa in lupta pentru supravietuire. Katniss e o fire versatila. De aceea, s-a adaptat destul de usor la conditii si a inceput sa invete repede ca daca nu va ataca ea prima, va deveni prada si va pierde totul. Realismul intregii lupte este dat si de faptul ca nu in fiecare zi se intampla ceva. Nu este intotdeauna o lupta plina de actiune, ca ar ramane epuizati cu totii si s-ar termina repede. In schimb, trec perioade lungi uneori pana la urmatoarea lupta. Si nu toate sunt fata in fata, caci unui pradator ii place sa se si joace cu prada lui.
O victorie surprinzatoare
Nu va putem spune exact cine castiga si ce imprejurari. Un lucru insa, va putem dezvalui: finalul este fix asa cum ar trebui sa fie: imprevizibil. Intr-o secunda, in timp ce citesti un rand, crezi ca s-a terminat intr-un fel. Apoi, dupa ce treci la urmatorul rand, iti dai seama ca, lucrurile sunt, de fapt, invers. Acest lucru nu poate decat sa ne bucure, caci e ideal ca o carte sa nu fie previzibila. Altfel, ne-ar plictisi.
Dezvoltarea personajului Peeta va fi poate cea mai surprinzatoare. Iar spre final, deciziile pe care acesta le va lua, ii vor infuria pe multi dintre cititori. Astfel, Jocurile Foamei Volumul 1 se termina, cu o poveste gata, una pe cale sa inceapa si dorinta cititorilor de a pasi si mai adanc in secretele universului autoarei Suzanne Collins.
Jocurile Foamei Volumul 2 Sfidarea

Dupa succesul rasunator al primului volum, Suzanne Collins nu avea cum sa nu continue universul. Tocmai de aceea, in scurt timp, a aparut si volumul al 2-lea din ceea ce avea sa devina mai tarziu trilogia Jocurile Foamei: Sfidarea, volumul al 2-lea, mai incitant si mai plin de adrenalina. Cand au crezut ca in sfarsit s-a terminat calvarul, au aflat pe pielea lor ca acel cosmar de care s-au ferit, abia de acum incepe. E vorba despre Peeta si Katniss Everdeen, castigatorii Jocurilor Foamei. De obicei, victoria inseamna ultimul pas. Castigi, culegi laurii si treci mai departe. Insa in universul lui Suzanne Collins, uneori, victoria poate sa fie, de fapt, o infrangere.
Sfidarea de care au dat dovada in primul volum, le-a dat curaj multora. A aprins o scanteie care se pare ca nu se va stinge prea curand. Iar celor de sus nu le convine aceasta revolta generala care s-a iscat. Asa ca se gandesc la cel mai bun mod de a mai calma spiritele: rechemarea castigatorilor Jocurilor Foamei in Arena, pentru o noua infruntare. Astfel, Peeta si Katniss se trezesc iar in locul de unde abia scapasera. Doar ca, de data aceasta, nimic nu mai este la fel. Katniss e nevoita sa isi arate dragostea fata de Peeta, sa le demonstreze celor ce privesc ca e vorba de niste sentimente adevarate. Pe langa acest mic inconvenient, nici faptul ca s-a indragostit de Gale, un alt tanar din Districtul al 12-lea nu prea o ajuta. Totul e la un alt nivel in Jocurile Foamei volumul 2 Sfidarea. Va va tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina.
Seria de carti Jocurile Foamei de Suzanne Collins se termina cu Revolta

Trilogia Jocurile Foamei se incheie cu Revolta. Toate rasturnarile de situatie, toate confictele, ating un nou punct, de unde nu exista niciun fel de intoarcere. Iar Katniss pare a fi de nerecunoscut. Acesta ar fi un soi de minus al intregii carti. In primul volum, am vazut-o pe Katniss dorind sa faca orice pentru a-si proteja sora. apoi, in al 2-lea volum al trilogiei, am observat cu cata putere a reusit sa tina cu dintii de propriile principii. Insa, in al 3-lea volum, vedem ca s-a inmuiat putin. Pare sa nu mai fie aceeasi. Desigur, trebuie sa luam in calcul poate si oboseala.
Si totusi, Katniss isi doreste sa lupte, mai ales dupa ce afla de ce a putut sa fie in stare Capitoliul. Actiunile sale o enerveaza pe protagonista, care decide ca indiferent de starea in care se afla, trebuie sa lupte in continuare. Peeta se bazeaza pe ea. Ia dorinta lui Katniss de razbunare va fi combustibilul de care va avea nevoie. E un final de poveste bun, caci se intampla o gramada de lucruri. Au loc rasturnari de situatie care ne vor tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina.
Balada Serpilor si a Pasarilor Cantatoare e un prequel pentru seria de carti Jocurile Foamei de Suzanne Collins

Peripetiile lui Katniss Everdeen se termina in Revolta. Dar seria de carti Jocurile Foamei de Suzanne Collins continua in cartea prequel Balada Serpilor si a Pasarilor Cantatoare. Evident, nu mai vorbim de aceiasi eroi, de aceleasi conflicte si nici de aceleai relatii. Si nici macar universul nu mai este acelasi. Totul este diferit. Protagonistul este un baiat de vreo 18 ani pe numele sau Coriolanus Snow. Suna cunoscut? Da, e vorba despre viitorul presedinte, pe care am ajuns sa il cunoastem in Jocurile Foamei.
Doar ca ipostaza in care il vedem in Balada Serpilor si a Pasarilor Cantatoare de Suzanne Collins este diferita. Aici este un simplu concurent. Iar situatia Jocurilor trebuie sa va spunem ca e cu totul si cu
totul alta. Daca in cazul celor in care Katniss si Peeta au fost protagonisti, vorbeam de un adevarat statut de vedeta, in prequel nici nu poate sa fie vorba de asa ceva. Jucatorii nu sunt considerati a fi cine stie ce. Iar, prin urmare, nici conditiile in care il tin nu se ridica nici la jumatate fata de cele din primele Jocuri la care am fost si noi martori. Insa, totul are un inceput, nu? Daca nu existau aceste jocuri lipsite de culoare, nu le-am fi avut nici pe cele cu Katniss. Una peste alta, daca sunteti indragostiti de univers, e o lectura placuta acest prequel. Va recomandam si cartea Eu sunt 70072.