Caderea in timp de Emil Cioran este inca o opera de exceptie din filosofia romaneasca, de care pasionatii genului se vor putea bucura, cu siguranta. Stilul inconfundabil al domnului Cioran ne va purta din nou printre concepte surprinzatoare, care ne vor da unele raspunsuri si ne vor ajuta sa ne slefuim perceptiile si punctele de vedere. Acestea fiind spuse, haideti sa vedem in mare cam despre ce ar fi vorba in aceasta noua carte.

Caderea in timp de Emil Cioran – Rezumat

Dupa cum i-o spune si titlul, aceasta carte a lui Emil Cioran este despre uitare. Sintagma „caderea in timp” aceasta semnifica, de fapt: picarea intr-o uitare, intr-un abis la nimicului, de unde nimeni si nimic nu te mai poate scoate. Se spune ca omului nu i-a fost niciodata promisa eternitatea, neaparat. Insa, acestuia i s-a promis un mic loc, un patratel pechinez, in care sa isi poata desfasura activitatea. Si in functie de alegerile acestuia, patratelul acela avea sa fie unul stralucitor, punct luminos intr-o mare uriasa sau unul fad si inodor.

Caderea omului este una care nu se termina niciodata. Insa, atata vreme cat aceasta cadere este una ce are loc in timp este digerabila. Insa, in clipa in care vorbim despre o cadere in afara timpului, lucrurile se complica. Omul iese din ceea ce are mai de pret: istoria. Si odata cu caderea de aici, nu mai ramane nimic de spus si nimic de apreciat. Iar nimicnicia este cea care poate distruge tot ceea ce poate a fost frumos candva, dupa cum vom putea vedea si noi din aceasta carte. Nu este prea stufoasa asa ca sigur o veti putea parcurge destul de usor si de repede. Va recomandam si cartea Impudoare Despre Eu va fi vorba, daca sunteti pasionati ai subiectului.